De la introducerea cotei unice de impozitare au trecut aproape 150 de zile si avem deja doi producatori auto, unul de camioane (MAN) si altul de componente (Montupet) care au privit cu interes Romania, dar care, in cele din urma, au preferat alte locatii din zona.
Se poate motiva, intr-adevar, ca cinci luni constituie un rastimp scurt. Numai ca in Slovacia, de pilda, la un trimestru de la introducerea cotei unice, numarul de disponibilizati ajunsese la 19% din totalul fortei de munca. Iar ca dovada ca dupa falimente si somaj urmeaza imbunatatirea structurii economice, reforma fiscala i-a adus in tara central-europeana pe Peugeot
CitroIn, Volkswagen, KIA sau Ford si, mai nou, pe producatorul de anvelope Hankook. Numarul somerilor inregistrati a scazut la 13% la finele lui 2004, pentru a se situa sub 12% in prezent. Din ianuarie pana in martie 2005, in industria prelucratoare slovaca s-au creat nu mai putin de 12.000 de noi locuri de munca.
Dar originea asemanarii dintre noi si slovaci rezida nu doar din micimea impozitelor asupra muncii si a capitalului, ci si din nivelul urias al contributiilor la asigurarile sociale: 49%. Insa pentru ca Slovacia a aplicat reteta corecta – cota unica plus restructurare –, Richard Sulik, artizanul programului lor fiscal, isi permite sa propuna un plan si mai indraznet: injumatatirea CAS.
Deci, fosta partenera de confederatie a Cehiei, odata scapata de Iliescul ei, Vladimir Meciar, a abandonat disputele populist-nationaliste in favoarea muncii si capitalului. Noi, in afara ca am introdus o cota unica cu trei puncte mai redusa decat ei, ce-am mai facut? Si, mai ales, ce vrem? Cine sunt strategii nostri? Avem asa ceva?
Ceea ce stim sigur este ca in ultimii ani s-a vorbit mult. S-a discutat despre orice altceva decat despre cea mai importanta problema a noastra: schimbarea la fa
