Un batrin frizer, in timp ce ma potrivea din foarfeca, mi-a pus in circa o fraza pe care n-o rostisem niciodata: „Bine ai zis matale atunci la televizor, nea Mircica, despre activistii astia, ca au mincat ca niste porci si au latrat ca niste ciini".
Nu puteam sa-l contrazic, ca as fi iesit sifonat din mitologie, insa de fiecare data cind il vad pe Vadim la OTV, imi amintesc fara sa vreau de viziunea sanatoasa a mesterului.
Dupa ce a reusit sa lanseze fara jena prin matul gros al Partidului Romania Mare tot soiul de pirturi ambulante cu nume de senatori sau de deputati, iacata tribunul se da jos de pe olita si urla congestionat, gata sa-si ia propriul rahat la palme.
Fostul fiu al Israelului, Nati Meir, a redevenit jidan sadea, Lupoiul cu blana liberala s-a transformat in agent strain si in traficant de armament, iar tovarasii de nadejde care cocheteaza cu alte partide nu-s altceva decit impostori, pedofili, spagari, lepre si tradatori de tara.
Peste tortul imunditatilor se revarsa de fiecare data frisca groasa a dragostei de sine, caci lingaul cizmarului si al savantei de renume mondial nu poate scapa de vechiul narav si se omagiaza pe sine insusi, intr-un delir de grandoare pentru care ar trebui chemati pompierii.
Desi face parada de diabet, fotografiindu-se „in mod idealist", intr-o reclama cu chinezul care a inventat aparatul de extras zaharul din osinza, nu se poate abtine sa nu suga cateva bomboane de pe coliva numita „Senatorul Vadim este adevaratul presedinte al Romaniei!" ce se rasfata pe o pagina intreaga in propria-i
revista si unde reproduce mesajele unor oameni din popor, identice uneori ca doua picaturi de pipi cu cele ce apareau pe vremuri in Scinteia.
Va rog sa serviti, daca aveti curajul.
„Carturare Vadim, esti expresia plenitudinii geniului romanesc." Jeni di
