pseudo-note de drum Test: care sînt primele trei cuvinte la care te gîndeşti cînd rosteşti "Japonia"? Bonsai, chimono, incoruptibil a fost alegerea mea de moment. Las la latitudinea cititorului să-mi analizeze, psihanalizeze, ironizeze opţiunea. La fel ca şi semnul de exclamare alăturat numelui propriu, rostit în gînd cu încîntare odată ajunsă pe aeroportul din Nagoya. Cu o precizare: în bagajul meu lingvistic, adunat cam dezordonat în ultimii ani, am omis să includ cunoştinţe de japoneză. Poate dintr-o nesăbuită occidentalo-centristă înfumurare am crezut că engleza îmi va fi suficientă. Şi acum începe aventura necunoaşterii...

Început cu stîngul El/Ea - Japanese is OK? Eu, invariabil: - English is fine? Dublă dezamăgire. Calea spre înţelegerea nemijlocită a acestei lumi îmi e blocată de la bun început. În - să-i zicem - naivitatea mea, mă gîndisem că ar fi fost imposibil, luîndu-mă după japonezii întîlniţi în America de Nord sau Europa, ca engleza să nu mă ajute. Realitatea de pe teren mi-a demonstrat cît de ignorantă am fost. Atît de ignorantă, încît am fost forţată să îmi reduc o mare parte a comunicării la gesturi. O mică şansă: spre deosebire de mine, recepţionerii de la hotelul unde voi sta în următoarele şase luni sînt profesionişti - s-au pregătit mai bine şi încă din primele zile mi-au fluturat un ghid de conversaţie japonez-român. Ca să le întorc amabilitatea, am binevoit să învăţ cîteva expresii uzuale, rostite cu accent, derutîndu-mi interlocutorul care continua conversaţia în limba maternă. Fără să ştie că nu făceam decît să repet papagaliceşte cele zece cuvinte dintr-o scurtă introducere în limba japoneză găsită pe Internet. Dar am început să înţeleg cum un zîmbet poate fi mai potrivit decît o dezordonată înşiruire de cuvinte, cînd vezi că nu poţi rezolva right now, dar chiar right now , ceea ce vrei. Tragi aer în piept şi te gîndeşti că e m