Tare-as fi curios sa aflu ce-or fi inteles romanii din recentele discutii publice avind ca tema jurnalistii. Dupa episodul Irak, a cazut, cu siguranta, un mit: cel al jurnalistului roman profesionist care stie lectia de baza cu „un ziarist bun e un ziarist viu". N-avem.
Jurnalistii profesionisti sint rara avis in Romania, in schimb, e plin de purtatori de reportofon si indivizi incremeniti, ca stative pentru microfoane, in fata camerelor de luat vederi. Aventura irakiana ne-a demonstrat ca mai avem si urechisti in bransa, iar rezultatele anchetei promise de Traian Basescu s-ar putea sa ne arate si infractori travestiti in posesori de legitimatii de presa.
Am urmarit, miercuri seara, emisiunea lui Radu Moraru. In studio, Adrian Ursu de la „Gindul", colegul Ioan T. Morar de la „Cotidianul" si Dan Tapalaga de la „Evenimentul zilei". Prin telefon, Cristian Tudor Popescu. Dupa doua ore de discutii fara logica, singura concluzie la care puteai ajunge, ca telespectator, era aceea ca jurnalistii romani sint divizati de razboaie personale.
(In plus, Dan Tapalaga n-a reusit, nici de aceasta data, sa elimine semnele de intrebare asupra sexului sau jurnalistic, continuind sa se manifeste, pe alocuri, ca trompeta a puterii politice, semn ca perioada petrecuta la Ministerul Justitiei pe post de purtator de cuvint l-a afectat profund!) Nimic sau mai nimic despre grava criza de credibilitate care traverseaza de ani buni presa din Romania.
Pe unii dintre cei care conduc gazete sau televiziuni in Romania pare ca nimic nu-i mai poate trezi din amorteala indusa de propria lor fatarnicie.
Sint ca niste clatite, gata oricind sa sara ca arse in cazul in care indrazneste cineva sa le arate diferenta uriasa dintre ceea ce sint cu adevarat si ceea ce vor sa para si, in acelasi timp, au dovedit o uluitoare capacitate de a se rasuci in
