Duminică seara, preşedintele Băsescu a ieşit la rampă victorios şi a confirmat anunţul care circula deja de cîteva ore. După 55 de zile, ziariştii răpiţi în Irak fuseseră eliberaţi, la fel şi sponsorul nefericitei lor expediţii. Preşedintele a mulţumit de cîteva ori, apăsat, serviciilor secrete româneşti care au pus capăt cu profesionalism captivităţii. La Al-Jazeera, gazeta de perete a teroriştilor, a fost citat însă un comunicat al răpitorilor din care rezulta că deznodămîntul se datorează unui şeic saudit! Mă rog, totul e bine cînd se termină cu bine. Vom întoarce lucrurile astea pe toate feţele, cu mai multe detalii pe masă (dacă le vom avea). Cît priveşte adevărul, se sparie gîndul! O să-l aflăm complet odată cu stîrpirea corupţiei sau cînd o da Turcescu o bilă neagră. Poate nici atunci! Finalul crizei ostaticilor a obturat temporar celelalte crize care cutreieră România mai rău decît stafia lui Marx. Inundaţii, medicamente, gaze. Politică, fotbal, Justiţie. Pînă să se hotărască TVR să organizeze un teledon, Realitatea l-a făcut pe al doilea. Ocazie cu care sinistraţii din Timiş au avut plăcerea să dea ochii cu "părintele judeţului". Plin de solicitudine, acesta ne-a asigurat că ştie cum stau lucrurile, în cel mai mic detaliu. Apoi a promis că va rezolva multele situaţii de care n-avea habar. În final i-a admonestat glacial pe cei care i-au atras atenţia că e pafarist. Cu alte cuvinte, părea să zică elegantul domn, chiar dacă aţi rămas pe drumuri, nu strigaţi prea tare că mă treziţi brusc din somn. Nu se face! Imobilitatea respectuoasă a autorităţilor în faţa forţelor naturii e cît se poate de explicabilă. După alegeri (după toate alegerile) majoritatea funcţiilor de răspundere sînt ocupate de "oamenii noştri": prieteni politici, donatori voluntari şi băieţi cu potenţial. Dacă ai de unde să-i iei! Emil Boc recunoştea recent că, la nivel local, ţara e admi