Cu cei 10 noi membri, Uniunea Europeană cuprinde 25 de ţări şi 453 de milioane de cetăţeni. Dat fiind că în ultimul mileniu ţările membre ale UE au purtat nenumărate războaie şi că timp de patruzeci şi cinci de ani continentul a fost separat de războiul rece în două blocuri ostile, Europa de azi are o semnificaţie istorică majoră. Uniunea Europeană înseamnă mai multe lucruri în acelaşi timp. În primul rînd, este o garanţie de menţinere a păcii: în momentul de faţă, un război între ţările membre ale UE este practic imposibil. Mai mult decît atît, Uniunea reprezintă un instrument important pentru reconcilierea internaţională. Nemţii şi francezii, care acum şaizeci de ani erau în relaţii la fel de "cordiale" precum sînt astăzi sîrbii şi bosniacii, formează în prezent un "cuplu stabil". Catolicii şi protestanţii din Irlanda au dus un război continuu, de secole. Odată intraţi în Uniunea Europeană, au recunoscut inutilitatea conflictului şi s-au arătat dispuşi la reconciliere. După nouă secole de ură şi războaie, ungurii şi românii au făcut front comun, iar Grecia tocmai a decis să susţină deschiderea negocierilor în vederea intrării Turciei în Uniunea Europeană, în următorii doisprezece ani. Uniunea Europeană a fost dintotdeauna o resursă de prosperitate, ea fiind un mecanism eficient de susţinere a membrilor săi pentru a depăşi obstacolele din calea dezvoltării. Irlanda şi Grecia, pe vremuri cele mai sărace ţări europene, au cunoscut o dezvoltare economică semnificativă, odată cu apropierea Greciei de ritmul european de creştere economică şi cu intrarea Irlandei în rîndul ţărilor celor mai bogate. Pentru toate aceste motive, ţările care nu sînt încă în UE vor să devină parte a ei. În mai puţin de doi ani, acest lucru va deveni o realitate şi pentru România şi Bulgaria, timp în care vor începe negocierile şi cu Croaţia şi Turcia. Există discuţii şi despre integrare