Pe 25 mai, de Ziua Internationala a Copiilor Disparuti, am primit o statistica absolut infricosatoare: "In Romania, 731 de copii au fost declarati disparuti din anul 2000 pana in prezent.
de PAULA ANASTASIA TUDOR In memoria lui Vladut Totodata, Politia desfasoara operatiuni de identificare a unui numar de 259 de copii, dintre care 27 au varsta mai mica de 5 ani, 64 au intre 5 si 10 ani, 60 sunt intre 10 si 14 ani, iar restul intre 14 si 18 ani. In intervalul 2000-2004 au fost solutionate 569 de cazuri, iar de la inceputul anului 2005, 69 de cazuri". "In Franta, numai in anul 2004 au disparut 700 de copii intre 3 ani si 19 ani."
Cand vorbesti despre copii aflati intr-o stare critica, la limita existentei, chiar si o cifra cat de mica este aberanta. Indiferent daca este vorba despre copii luati pentru a fi folositi ca obiecte sexuale, maltratati, pusi la munca, la cersit, folositi in traficul de organe... sau daca este vorba despre copii bolnavi care au nevoie de tratamente sau operatii costisitoare, ori despre copii care traiesc (nu foarte mult) intr-o saracie lucie, toate acestea denota o societate bolnava, aflata in imposibilitate de a-si proteja odraslele. O societate in care se pot dezvolta toti microbii, toate maladiile care fac aceste cifre posibile. Iar acestia poarta numele generic de oameni. Indiferent daca fura copii, daca ii naturalizeaza (ii traumatizeaza fizic si psihic astfel incat sa nu mai poata fi recunoscuti si sa nu mai poata recunoaste nici ei pe nimeni), daca ii taie pentru organe, daca ii molesteaza, daca ii mutileaza pentru a-i pune in coltul strazii sau daca ii lasa sa moara pur si simplu - acestia sunt oameni! Este o societate foarte permisiva! Sunt sigura ca in anturajul celor care "desfasoara astfel de activitati" exista cateva persoane care le cunosc ocupatia. Dar acestia tac, devenind astfel complici la aceste odioase