- Sportiv - nr. 103 / 27 Mai, 2005 Ce finala! Cine, oare, isi mai putea inchipui ca, de la un scor de 0-3 la pauza, cand totul parea pierdut, o echipa chiar englezeasca de-ar fi, poate reveni atat de spectaculos, iar in final, dupa egalul 3-3 (prin cele trei goluri inscrise, doar in cele sase minute de vis, de Gerrard, Smicer si Alonso), dupa prelungiri si executarea loviturilor de departajare de la 11 metri, sa castige (cu 6-5) si Cupa Ligii Campionilor?! Intr-adevar, cine dintre cei 30.000 de englezi si 20.000 de italieni, suporteri prezenti la finala, mai putea crede ca, intorcand rezultatul in favoarea sa, FC Liverpool, care a incheiat campionatul Angliei doar pe locul al cincilea, echipa cu sansa a doua, va rasturna toate calculele intr-o realitate a paradoxurilor naucitoare? Cea mai mare surpriza! Liverpool, echipa "cormoranilor" condusi de Rafa Benitez, devine neasteptata, nesperata regina a Europei. Jos palaria! FC Liverpool a luptat impotriva tuturor, cu un Smicer si un Chalaggher uneori, intr-un picior, cu acea arhicunoscuta putere de lupta si indarjire englezeasca, si a invins formatia AC Milan a arogantului Carlo Ancelotti, avandu-i printre jucatori pe Maldini, marele fotbalist, marele invins. A fost un triumf al fotbalului-spectacol fara egal. Asa ceva nu s-a mai vazut in competitia intereuropeana a cluburilor! Gerrard, fotbalist de exceptie, distins capitan, marele domn, legat inca de la varsta de opt ani de existenta clubului, a fost de-a dreptul fantastic. Cum uluitori au fost si portarii Dudek si Dida. Elevii lui Ancelotti, un Maldini (care a inscris, in secunda 54', cel mai rapid gol din istoria Cupei Campionilor Europeni), Sevcenko (cel care a refuzat medalia, dupa ce a ratat lovitura de la 11 metri!), ar trebui sa fie convinsi ca oricine poate fi onorat sa fie invins intr-o astfel de finala. Sportul tuturor, sportul-rege a dovedit acest lucru, to