Uriasul scandal generat de mandatul abuziv de retinere intocmit impotriva lui Dinu Patriciu de procuroarele Adriana Cristescu si Georgiana Hosu are, fireste, conotatii politice. Multe dintre ele sunt deja la lumina zilei. Masinaria Justitiei a fost pusa in miscare in toiul bataliei electorale de catre Ioan Talpes, seful Administratiei Prezidentiale sub Iliescu.
Tinand cont de legaturile tandemului Iliescu-Talpes cu grupuri de interese economico-financiare din industria petrolului, aflate in concurenta si divergenta cu Grupul Rompetrol, conotatiilor politice trebuie sa li se adauge, in mod logic, si cele legate de interese materiale. Nu prea curate. Acesta este motivul pentru care Patriciu ii cheama la bara pe cei doi.
Daca mai exista si vreo alta manuta politica la capatul firelor cu care este manuita Justitia, acest lucru se va afla, mai devreme sau mai tarziu. Pana una-alta, un fapt e pe cat de cert, pe atat de suspect. Cu patru zile inainte, un grup de persoane, intre care ma numar, a stiut cu exactitate in ce conditii si cand va fi emisa abuziva ordonanta de retinere.
Desfasurarea evenimentelor este dramatica pentru Grupul Rompetrol, pentru Justitie, pentru toti cei implicati si cel putin spectaculoasa pentru opinia publica. Pentru ca in joc mai este si altceva. O valoare extrem de importanta a statului de drept.
Si anume, capacitatea Justitiei de a lupta impotriva coruptiei si crimei economico-financiare, rezistand ingerintelor politice si, mai ales, propriei tentatii de a impune dreptul fortei in locul fortei dreptului.
Este, asadar, vorba de puterea reala a acestei puteri in stat care se numeste Justitia, care nu poate fi realizata decat prin independenta, profesionalism si respect fata de legile tarii si valorile democratice.
Trece acest test Justitia noastra? La scurt timp dupa ce a fost
