Depozitul Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii (CNSAS) este situat undeva la marginea Bucurestiului, printre halele in care se pastreaza alimentele din rezerva de stat. Drumul pana acolo este la fel de ciuruit de gauri precum cel al dosarelor fostei Directii de Securitate a Statului (DSS) spre lumina.
Intrarea este pazita cu strasnicie, iar strainii au acces doar insotiti de catre unul dintre membrii Colegiului CNSAS. Locul a ajuns celebru gratie comunicatelor de presa ale Serviciului Roman de Informatii, prin care institutia detinatoare a arhivei ramase de pe urma fostei Securitati se lauda cu cat de bine aplica decizia presedintelui Traian Basescu, de cedare a 12 kilometri liniari de dosare.
Potrivit acestor comunicate, la depozitul din Popesti-Leordeni au fost transportati mai mult de 4,7 kilometri din aceasta arhiva. Adevarat! Ce nu se spune insa este faptul ca metodologia de preluare a acestor dosare face utopic orice termen rational de finalizare a operatiunii.
PERSPECTIVE. In mod real, camioanele aduc din magazia SRI pachetele de dosare, care sunt depuse intr-o zona a depozitului care intra tot sub jurisdictia acestuia.
Din aceasta zona tampon, de fapt un corp al aceluiasi depozit destinat pentru a servi CNSAS, pachetele sunt preluate bucata cu bucata de catre angajatii consiliului, dar doar in masura in care se termina de numarat, numerotat si insemnat dosarele preluate cu o zi mai devreme. Fiecare angajat prelucreaza in aceasta maniera aproximativ 2.000 de file in fiecare zi.
Cantitatea preluata in mod real de catre CNSAS este de doar 160 de metri liniari – in cele doua luni de cand a fost demarata aceasta operatiune.
Motiv pentru care Claudiu Secasiu, membru al Colegiului CNSAS, care dezaproba metoda de preluare fila cu fila, sustine ca singura solutie realista est
