In localitatea Otelec, la vreo 30 de kilometri de Timisoara, incepe dezastrul. Satul este pe jumatate scufundat in ape si totul arata ca si cum ar fi o zona de razboi.
De o luna de zile, de cand zona este sinistrata de marile revarsari de apa, oameni si animale si-au pierdut casele si linistea. Iar daca animalele mari, vacile, porcii si caii au fost salvati aproape in totalitate, ei bine, animalele mici, cainii si pisicile, au ramas uneori pe drumuri. Sigur, multe din ele au fost salvate. Am cunoscut familii care au plecat cu doi-trei caini si cu pisicile pe umar in noptile de groaza cand i-au napadit apele. Am vazut oameni care, dupa saptamani intregi se intorceau in satele lor parasite ca sa-si caute catelul. Uneori il regasesc printre ruine. Oameni cu lacrimi in ochi isi strang la piept catelul, care scanceste de bucuria uriasa a regasirii.
In catastrofa care s-a petrecut, au ramas insa si animale parasite sau care si-au pierdut stapanii, si care acum ratacesc innebunite de foame si de spaima prin satele parasite. A trecut aproape o luna de cand acolo, in Banatul cotropit de ape, oameni, dar si animale, deopotriva, sufera. Am vazut cu ochii mei pisicute refugiate pe acoperisuri deasupra unor case prabusite, mieunand sfasietor atunci cand cineva trecea cu o barca sau cu un tractor, sfarsite de foame, inspaimantate de intinderile nesfarsite de apa. Am vazut cu ochii mei, in satul Ionel, cativa caini, in ochii carora citeai disperarea, alergand in picioarele rarilor vizitatori, topaind in urma tractoarelor in care oamenii plecau catre locuri mai uscate, doar-doar i-o lua cineva. Din fericire, in toata aceasta zapaceala tragica, in toata aceasta forfota enorma, cineva s-a gandit si la amaratele de animale ramase fara stapan: Vier Pfoten, o asociatie despre care ati mai citit in "Formula As", a deplasat la Otelec, acolo unde incepe nebunia apelor, un l
