Se implinesc patru ani de cand ezit sa va trimit aceasta scrisoare, de cand o duc la cutia postala si ma intorc cu ea inapoi.
Uneori cred ca ceea ce vreau sa va spun este extrem de important, alteori cred ca este ceva minor si penibil. Ei bine, de data asta imi fac curaj: vreau sa va fac un repros. Stiu ca intre atatea scrisori de adeziune, pe care le primiti saptamana de saptamana, el poate parea nedrept si neavenit, dar totusi indraznesc sa-l exprim: revista dvs. si-a pierdut sufletul. Nu ma refer la bunele si pozitivele sentimente care inflameaza si in prezent paginile revistei, ci la afectiunea care ne era transmisa inainte in mod direct, prin rubrica dvs. de corespondenta cu cititorii. Cand am citit pentru prima oara "Formula As", eram eleva in clasa a X-a, si lunea, in ziua de aparitie a revistei, ramaneam dupa ore, aproape toata clasa de fete, ca sa citim minunatele dvs. "Povesti de dragoste prin scrisori". Pur si simplu ne fascinau. Ne regaseam in ele cu toate fericirile si nefericirile noastre, gaseam solutii, raspunsuri la intrebari. Ce s-a intamplat cu ele? De ce s-au pierdut? De ce ati renuntat la singura rubrica din presa noastra asa de violenta si de vulgara, in care oamenii - adolescenti sau batrani - gaseau sprijin la problemele lor sufletesti?
Ati considerat ca subiectul e depasit? Ca iubirea nu mai este la moda? Nu-mi vine sa dau un raspuns afirmativ la aceasta intrebare, fiindca stiu ca sunteti un bun psiholog. Si mai presus de toate, un om cu suflet larg, capabil sa asculte si sa inteleaga nefericirile altora. Stiti ceva? Prin disparitia corespondentelor pe teme sentimentale, revista a saracit. S-a racit, mai exact. Ii lipseste chiar... inima. Oferiti din belsug cam tot ce poate sa intereseze un cititor: sfaturi de sanatate, sfaturi practice, sfaturi de bucatarie si sfaturi de frumusete, dar numai sfaturile cele mai importante lip
