Tehnici de trecere ilegala a frontierei la Dunare
Studiau terenul si se pregateau si cu cate doi ani inainte de a trece Dunarea la sarbi. Respectau cu sfintenie "reteta" de succes a altora, numai pentru a ajunge intregi in Iugoslavia, de unde aveau sansa de a pleca in Occident: unsi cu glicerina, imbracati lejer, de multe ori in slip, asigurandu-si alibiuri. Aceasta este povestea romanilor care au infruntat moartea, pentru a fi liberi, pe vremea comunistilor.
de MARINA CONSTANTINOIU Kladovo, Serbia SPECIAL/REPORTAJ
Fluxuri migratorii s-au inregistrat de cand lumea la malurile Dunarii. Dar intre 1948 si 1989 sute de romani au trecut fluviul, anual, pentru a ajunge pe malul celalalt. Ultimii ani ai dictaturii ceausiste au marcat apogeul. Numarul romanilor care au pierit, incercand sa ajunga, via Iugoslavia, in Occident, nu-l stie nimeni. Pentru ca nimeni nu s-a interesat de ei pana acum. RASCRUCEA NEGOTIN. Inchisoarea din orasul Negotin. Bine cunoscuta celor care au reusit sa ajunga intregi pe malul celalalt. Acolo si-au petrecut cele 20 de zile obligatorii de arest pentru trecere ilegala a frontierei. Acolo se facea si trierea. Pentru unii, era cu ghinion: decizia returnarii in Romania a fost echivalenta cu blestemul
In localitatile presarate pe malul Dunarii, si in partea romana, dar si in cea sarba, toti stiau. Avusesera prieteni, rude, cunostinte care au indraznit. Sau macar au auzit despre ei. Adica despre acei oameni care au avut curajul de a infrunta moartea numai pentru a fi liberi.
ANUNTURI LA RADIO. Dincolo, pe malul sarbesc, se stiau multe, pentru ca oamenii vorbeau fara sa se teama. Ba chiar se anunta si la posturile de radio cand se mai gasea un cadavru la Dunare si cand romanii nu si-l luau acasa, lasandu-l sa fie ingropat de altii. Revolta era mare, si de aceea multi ii ajutau pe romanii care reuseau sa tr
