Tăcerea celor pe care nimeni nu-i umileşte
e ca un zid singur în cîmp
poate că-mi bate cineva la uşă
în timp ce eu zbor cu avionul spre berna
unde-mi fac un prieten tocmai
atunci cînd nu mai speram
viaţă plină de zile ca o cutie poştală
doldora de reclame după ce-ai
lipsit un timp de-acasă
şi ridurile ţi s-au adîncit pe sub alţi nori
iar degetele tale în soarele străin
erau stîngace ca păpuşile de cîrpă ieftine
de prin bazaruri
noroc de atavica privire binoculară
ce suprapunînd viaţa cu moartea
îmi prezenta mereu un decor acceptabil
în care mă-ncadram ca un instantaneu
la urma urmei reuşit
ce-ţi trebuie ca să te simţi în pielea ta?
puţină sare presărată pe chelie
de la un balcon de către un copil
care dispare surîzîndu-ţi
2.
Trecerea dintr-o zi într-alta
viaţa mea aproximativă
acel fel de-a face cu mîna al lucrurilor
surprinse în intimitate
arborii se-nghesuie la fereastra mea
e un certificat de umanism fiecare frunză
care se zbate în lumina geamului
chiar umbra scaunului tatei provoacă deplasări
amintiri mereu schimbătoare
e-o forfotă de oameni şi pereţi pe fiecare centimetru
pătrat al mesei mele
e de-ajuns să întind mîna şi tăcerea izvorăşte
din ridurile unui chip uman
din brizbrizurile casetei cu fotografii
din petele de rugină ce acoperă numărul casei
ce vreţi să fac sunt făcut
în felul ăsta
şi cînd plouă zbor o clipă-n
