De cînd li s-a trîntit în nas poarta fabricii, prin noiembrie anul trecut, muncitorii din Moldoviţa au asistat la răpirea a trei jurnalişti, suspectată a fi fost pusă la cale de fostul lor patron arab, apoi internarea în spital şi arestarea acestuia. Aşa au aflat că e unul dintre cei mai bogaţi afacerişti, că are cîteva zeci de firme, că pe lîngă ei au mai fost traşi pe sfoară şi alţi români de prin sate de munte şi că din mîinile lui, cu siguranţă, nu va veni scăparea. Între timp, jurnaliştii s-au întors acasă cu avionul, preşedintele i-a aşteptat, Hayssam e judecat, dar fabrica lor e tot pustie .

Omar Hayssam are şapte copii foarte frumoşi. Şi nu ştiu cîte fabrici falimentate. Şi ţărani care-l înjură măcar o dată pe zi. O mare parte dintre ei sînt foşti muncitori forestieri din Moldoviţa, acum lucrători cu ziua, şomeri, angajaţi la gatere sau rătăciţi pe pămînturi străine. În cinci ani, Hayssam a umplut de şomeri o comună. În satul Moldoviţa sînt peste 5.000 de locuitori, vreo zece crîşme, o discotecă în fostul Magazin Universal, un bloc nou de patru etaje, biserică mare, un canal cu apă doar la ploi, case cu etaj, păduri, cîteva gatere. Şi o fabrică, odată. Din noiembrie anul trecut, piuitul i s-a stins şi muncitorii au plecat acasă: arabii nu mai aveau bani să cumpere lemn, nici să-şi plătească lucrătorii. De atunci, Ovidiu, portarul roşcat, stă rezemat de poarta înaltă, altădată deschisă toată ziua, şi se plictiseşte. Pe poartă nu intră şi nu ies decît arabii care au mai rămas în sat. El e unul dintre cei trei salariaţi ai unei fabrici în care mişunau zi de zi cîte 400 de oameni de prin Moldoviţa, Vama, Frumosu, Dragoşa ori Vatra Moldoviţei. Toţi trei sînt acum paznici ai unui schelet de clădiri pustii, împrejmuit de garduri înalte de beton. Doar într-un sfert din corpul de cherestea mai huruie motoare: în partea care-i aparţine acum lui Aurel Boşuta