Se ştie că -ist este unul dintre cele mai productive sufixe ale limbii române actuale; el e, de altfel, un element lexical internaţional (de origine greco-latină) care se foloseşte (cu mici variaţii de formă) în foarte multe limbi moderne; creaţiile interne sînt astfel constant întărite şi dublate de împrumuturi. Cu ajutorul sufixului -ist/-istă se creează atît substantive nume de agent (masculine şi feminine), cît şi adjective. Aşa cum se întîmplă de obicei cu mijloacele productive, uşurinţa de utilizare este contrabalansată de riscul efemerităţii: multe formaţii ad-hoc dispar după ce trece o modă sau se schimbă o tehnologie. Cercetarea noilor cuvinte formate prin derivarea cu acest sufix nu aduce multe informaţii teoretice, dar poate oferi date interesante despre o societate, o cultură, despre tendinţele şi spiritul vremii.

În manualele de limba română de dinainte de 1989, un exemplu preferat de derivare cu -ist era formaţia - presupus stabilă - utecist (echilibrul apolitic aducîndu-l citarea lui ceferist). În 1943 şi 1947, în ediţiile succesive ale cărţii Limba română actuală. O gramatică a "greşelilor", Iorgu Iordan oferea o bogată colecţie de derivate în -ist, culese mai ales din presă, în perioada interbelică: constatăm azi că multe din acele formaţii nu s-au impus - unele fără un motiv evident: autobuzist ("conducător de autobuz"), banchist ("creator sau povestitor de bancuri"), altele pentru că erau, chiar la vremea respectivă, creaţii expresive, accidentale (ciocano-secerist), sau adjective inutile şi nereuşite (eroist, exagerist); cîteva cuvinte depindeau de realităţi strict contextuale (de exemplu poruncist, vieţist - de la numele revistelor Porunca Vremii şi Viaţa Românească). O serie de cuvinte s-au păstrat în limbă, chiar în registrul (familiar) în care au apărut: gurist, notist, ochelarist, parolist. Există desigur şi categoria cuvi