Aţi băgat cumva de seamă degradarea activismului politic reflectată în calitatea mesajelor de e-mail forwardate? În perioada alegerilor, cînd ţara era prinsă în cleştele pasiunilor politice, Internetul zbîrnîia de mesaje furioase trimise de la unul la altul, explicînd şi vituperînd împotriva actualului cuib de vipere şi a netrebnicei politici publice. Tot cetăţeanul cu calculator (adică tot cetăţeanul! - unii cetăţeni au chiar mai multe calculatoare, în diferite culori, pentru diferite stări de spirit!) îşi forwarda în lume propriile opinii. Aceste mesaje, judecînd după dimensiuni şi ton, nu erau numai simple opinii: erau expresia sufletului celui mai ascuns al autorului, la fel de radicale, în felul lor, ca şi demonstraţiile anti-războinice din anii '60. De exemplu, e-mail-urile care chemau la o răscoală în masă a poeţilor împotriva războiului din Irak, prin scrierea unui poem anti-război care urma să fie, garantat, transmis cel puţin unui milion de persoane care împărtăşeau aceeaşi opinie şi care erau, chiar în acelaşi timp, angajate în scrierea propriilor poeme anti-război, e-mail-urile acestea, zic, erau cît pe ce să-mi suguşeze traficul de Internet pentru că nu apucam să le şterg suficient de repede spre a ajunge la trebile mele. Cînd John Kerry (vă mai amintiţi de el?) a apărut la TV la o tribună care avea răstignită pe ea propria lui pagină de Internet, forward-urile cu acest site au explodat, ca şi mesajele primite de la cei care îl susţineau sub diferite alte forme, forwardînd filmuleţe, sloganuri şi caricaturi. În acel anotimp politic priveam cu nostalgie la zilele în care singurele mesaje retransmise erau cele cu glumiţe. Ce vremuri idilice! Trecut-au acele zile! Forward -urile freneziei electorale nu erau nici ele scurte, dar într-un anume fel au deschis calea
retransmiterii unor vaste attachments, cu articole imense despre absolut orice, de la
