Pentru multi dintre "frontieristi" – romanii care au cutezat sa caute libertatea in alta tara – viata s-a incheiat in Dunare. Numele unora dintre ei le-am gasit in evidentele unui fost medic legist din Negotin. Multi altii au fost trecuti la capitolul "neidentificati". Printr-o chichita ce a absolvit de probleme autoritatile.
Se anunta o zi fierbinte, cu aproape 30 de grade Celsius. Nici un nor nu se lafaia pe cer, asa ca drumul nostru prin satele de pe malul sarbesc al Dunarii n-avea sa fie perturbat de nimeni. Acum cateva zile, am plecat in cautarea mormintelor alor nostri, uitate de lume si timp dincolo de granita, intre straini. Ghidul meu, Mihajlo Vasiljevic, le stie numarul si soarta.
De fiecare data cand are ocazia, vine si aprinde cate o lumanare la intrarea in cimitir. Pentru ca stie foarte bine ca romanilor morti in Dunare si inhumati acolo nu le-a tinut nimeni o lumanare la capatai. Si nici o slujba crestineasca. Nu s-au preocupat sarbii de asta, iar preot roman pe-acolo inca nu exista. Nici la Sip, nici la Tekija si nici la Golubinje.
Localnicii au botezat portiunea de tintirim "rezervata" romanilor "Cimitirul celor fara nume".
"NEIDENTIFICATI". In multe dintre documentele oficiale figureaza drept "neidentificati". Pentru ca identificarea lor ar fi insemnat consemnarea a inca unui caz de trecere ilegala a frontierei. Si ar fi dat batai de cap romanilor carora le scapasera printre degete "fugarii". Plus ca repatrierea cadavrelor costa prea mult...
Aceasta este explicatia, pe cat de cinica, pe atat de adevarata a prezentei "anonimilor romani" in pamantul altora. Dincolo de bariera de apa, pe malul romanesc al Dunarii, familii intregi asteapta si-n ziua de azi o veste despre soarta alor lor, plecati intr-o buna zi la razboi cu destinul. Ne-au contactat la redactie, dupa ce am pornit acest serial. @N
