M-a sunat luni un ziarist să mă întrebe, în calitate de analist politic, ce anume semnale a vrut să dea Traian Băsescu în interviul apărut în Adevărul. M-am uitat cam neîncrezător în globul fermecat cu care lucrăm noi, analiştii politici, şi nu am găsit mare lucru. Dă Traian Băsescu semnale? Mai degrabă nu. Semnale dau politicienii de gen Adrian Năstase, incapabili să exprime păreri. Inventează alocuţiuni complicate în ideea că cei vizaţi vor pricepe ceva. Dacă se întîmplă ceva rău, politicianul respectiv va spune că semnalul nu a fost bine receptat, altceva dorise să spună. Din acest motiv este Adrian Năstase atît de plicticos. Băsescu este spectaculos pentru că nu dă semnale, pur şi simplu spune direct. Este un alt fel de politician, cu care presa va trebui să se obişnuiască. Şi deja dă semne că se obişnuieşte. Dacă primul său interviu în care spunea că PUR este o soluţie imorală şi că vrea alegeri anticipate a tulburat scena politică, acesta din urmă a provocat mai puţină panică, deşi preşedintele nu a fost deloc mai blînd şi nici nu şi-a menajat ţintele. Dimpotrivă, pare că rutina în scaunul de la Cotroceni îi sporeşte apetitul conflictual. Băsescu nu dă semnale, îşi varsă amarul, ocărăşte, lipeşte cuvintele cu lopata. Parcă ar scrie un editorial nervos. Cu alte cuvinte, Băsescu are păreri. Are dreptul şeful statului să aibă păreri? Apelul la Constituţie în această chestiune este inutil şi interesat. După doi preşedinţi care au fost convinşi că părerile lor liber exprimate ar putea produce cutremure catastrofice, va trebui să ne obişnuim cu această efervescentă combinaţie între Moş Teacă şi Mircea Dinescu, care a ajuns la Cotroceni prin vot popular. Odată obişnuiţi cu ineditul, nu ne rămîne decît să avem păreri despre părerile preşedintelui. Omul este complex, la fel şi părerile sale. Nu poţi să ai doar poziţii negative, pentru că, inevitabil, spune lucrur