* J.M. Coetzee, Aşteptîndu-i pe barbari, traducere din engleză de Michaela Niculescu, Colecţia "Raftul întîi", Editura Humanitas, 2005 .

C înd e vorba de torţionari, vini inventate, interogatorii criminale, regim militaro-poliţienesc, gropi anonime sau comune, prigoniri concertate, cruzimi carcerale, cititorul român se simte pe teren cunoscut. Pentru el, datele problemei din acest roman al lui Coetzee nu mai sînt date, ci deja luate, şi aproape că nu mai pun nici o problemă. Aşa că el va întoarce paginile primului capitol al cărţii cu gesturile unui rutinat pînă la saţ, intuind, cu reflexul său îndelung exersat, pînă şi o uşoară detentă parabolică a poveştii. Se pricepe, a mai văzut lucruri de genul ăsta, chit că aici are de-a face cu un Imperiu oarecum abstract, cu o zonă geografică incertă, avînd elemente cam din toate zonele coloniale

posibile, şi cu o epocă nenumită, vag identificabilă după anumite piese de recuzită (eu, unul, aş miza pe un secol XVII, dar nu bag mîna-n foc, că nu arde).

Odată cu al doilea capitol însă, personajul principal al cărţii (cel care şi relatează totul) îşi începe propria poveste, una bizară şi tulburătoare, neaşteptată în toate detaliile ei. Acest magistrat, administratorul civil al unei aşezări de graniţă a Imperiului, acest funcţionar de stat cu tabieturi aproape balcanice se va vedea răsturnat din hamacul pe care încercase să-l întindă între "legea" dictată de la centru şi aşa-numita "memorie a dreptăţii". Figura lui întrucîtva suprarealistă şi în orice caz ceţoasă, contorsionată, demnă de galeria marilor buimaci, laolaltă cu istoria lui plină de neînţelegeri şi permanent tachinată de absurd fac într-adevăr din acest roman politic unul copleşitor şi memorabil. Claudiu CONSTANTINESCU

* J.M. Coetzee, Aşteptîndu-i pe barbari, traducere din engleză de Michaela Niculescu, Colecţia "Raftul întîi", Editura Hu