Nu isc pricini să-ţi tulbur cu miresme
Trupul prelins din creştet pîn' la glezne,
Ci-ţi dau o inimă pe ea c-o gheară.
I-atît de simplu, oh! i-atît de lesne
Brusc să se strîngă. Ticăie o moară
Ca un ceasornic, undeva, dumnezeieşte:
Se macină cărări, făpturi, ferestre.
Şi nimănui de căni frică nu-i este.
Dar ele ne pîndesc deschise larg,
Să ne absoarbă-n fragedele bezne.
Şi-apoi, scăpate pe podea, ne sparg...
Nu isc pricini să-ţi tulbur cu miresme
Trupul prelins din creştet pîn' la glezne,
Ci-ţi dau o inimă pe ea c-o gheară.
I-atît de simplu, oh! i-atît de lesne
Brusc să se strîngă. Ticăie o moară
Ca un ceasornic, undeva, dumnezeieşte:
Se macină cărări, făpturi, ferestre.
Şi nimănui de căni frică nu-i este.
Dar ele ne pîndesc deschise larg,
Să ne absoarbă-n fragedele bezne.
Şi-apoi, scăpate pe podea, ne sparg...
