Radu Paraschivescu, Fanionul roşu, Bucureşti, Ed. Humanitas, col. "Arena", 2005. 192 pag.
Cartea a fost comentată pe larg, de Marius Chivu, în numărul trecut al României literare. Adaug atât:
E plăcut şi tonic să citeşti o carte scrisă de un om cultivat (şi talentat, şi plin de farmec, şi responsabil) ca Radu Paraschivescu după ce ai parcurs, din obligaţie profesională, zeci de cărţi ale unor ignoranţi (unii dintre ei cu facultate), mândri într-un mod infantil de incultura lor, ca de o boală de piele cu care îi pot speria pe cei din jur.
Luca Piţu, Lettre a un ami occidental suivie de Texticules divers et... ondoyants, nouvelle édition, revue, corrigée et augmentée, Iaşi, Editions Timpul, 2004. 196 pag.
Luca Piţu se joacă în limba franceză cu aceeaşi dezinvoltură ca în limba română. Şi face din folosirea năstruşnicului său idiolect nu un scop în sine, ci un mijloc de a-i familiariza pe vestici cu situaţia din România. Raportorul (literar) pentru România al Uniunii Europene este Luca Piţu şi nu altcineva. El ne critică sever simpatizându-ne din toată inima. Avem şi noi, în sfârşit, pe cineva al nostru acolo unde trebuie.
Varujan Vosganian, Iisus cu o mie de braţe, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 2004 (casetă cuprinzând două volume de versuri: Iisus cu o mie de braţe şi Portret de femeie; concepţia grafică şi ilustraţiile de Mihaela Şchiopu). 44+102 pag.
Poeme grave ca un dangăt de clopot, în care se combină reflecţia, contemplaţia şi reveria. Autorul respinge decis tentaţia de a fi frivol şi ajunge repede la esenţa viziunii lui asupra existenţei. Tonul solemn ţine nu de retorică, ci de o demnitate a ideilor.
Volumul Portret de femeie cuprinde două cicluri de poeme: Portret de femeie şi Dansul cu moartea. În primul este descrisă o prezenţă feminină metafizică: @N_
