Îmbogăţit în urma privatizărilor suspecte, dar legale, din "era Gorbaciov-Elţin", Mihail Hodorkovski este singurul din grupul celor acuzaţi de diverse fraude care nici nu a făcut pactul cu Putin, nici nu s-a refugiat în străinătate. De asemenea, este singurul dintre ei arestat, anchetat şi, în cele din urmă, judecat. A cunoscut felul cum împarte dreptate Justiţia, fiind acuzat de felurite delicte economice într-un proces cu o durată de aproape un an, în care doar lectura verdictului s-a întins pe 12 zile. În tot acest timp, imperiul său economic a fost dezmembrat, în folosul statului şi al prietenilor noului preşedinte. Din anul 2000, de cînd a venit la putere, Putin a promis "că va suprima clasa oligarhilor", şi procesul Hodorkovski este dovada că această promisiune nu e o vorbă goală: clasa "vechilor" oligarhi va fi desfiinţată. Restul "clasei vechi" e fie prin Anglia sau Israel, fie cotizează la noile obiective ale Puterii. Oamenii obişnuiţi o duc greu şi nu consideră procesul un abuz, dimpotrivă, îl văd ca pe o justă pedeapsă aplicată îmbogăţiţilor prin mijloace obscure. Într-o ţară unde antisemitismul latent se exprimă periodic nepedepsit, faptul că Hodorkovski e evreu a contribuit la percepţia pozitivă a procesului. Într-o declaraţie incluzînd o bună doză de exagerare, Vladimir Rîjkov, deputat independent în Duma, spune că "ruşii adoră suferinţa, mulţi au rude care au făcut puşcărie pe acuzaţii inventate". Nici un om normal, cu atît mai puţin un popor, nu poate să adore suferinţa, dar cînd ea durează de sute de ani, intervine obişnuinţa, denumită adoraţie pentru a o putea perpetua. "În Rusia - adaugă Igor Şaitanov, profesor de literatură - primul pas spre calitatea de erou este să fii victima unei nedreptăţi." În acest caz e dificil de despărţit dreptatea de nedreptate. Nici unul dintre susţinătorii săi nu susţine că averea lui Hodorkovski - imensă, la