preşedinta Uniunii Artiştilor Liber Profesionişti, membru PNL
Politica Se poate chiar spune că am intrat în politică? Dacă a te ocupa de soarta altora, dacă a căuta şi găsi soluţii pentru problemele lor înseamnă a face politică, atunci da, am intrat în politică. Am acceptat preşedinţia unui sindicat "fantomă" căruia a trebuit să-i fac respiraţie artificială pentru a-i da viaţă... Aveam nevoie de o legitimitate care să-mi permită să întreprind unele acţiuni. Mulţi s-au speriat la început şi m-au atacat, atribuindu-mi a priori intenţii şi puteri pe care nu le aveam. Amuzant este faptul că nu au văzut nici prevăzut adevărata mea putere, cea interioară. Pentru mine politica nu este un scop în sine, ci un mijloc, o unealtă pentru a munci efectiv în folosul comunităţii. Am dovedit-o deja, folosind preşedinţia unui sindicat pentru a obţine o lege în beneficiul artiştilor. Modele politice Detest extremele de orice fel. Am o viziune şi un "temperament" mai degrabă de centru stînga. M-am născut şi voi fi definitiv un om liber, în orice împrejurări. Recunosc însă şi necesitatea echilibrului între libertatea de acţiune a sistemului capitalist şi menţinerea protecţiei sociale a celor mulţi, a mîinii de lucru. Or, echilibrul cere disciplină şi muncă, făcută cu credinţă şi pasiune. Nume? Titulescu, Mona Muscă, Gandhi, François Mitterrand sau împăratul Frederic al II-lea de Hohenstaufen. Pregătire politică Sînt foarte bine pregătită, prea bine pregătită... sînt cu 10 ani în avans. M-am specializat în tehnici de Comunicare la Paris, am lucrat efectiv pentru campanii politice atît prezidenţiale, cît şi legislative, încă din 1981. Cînd am venit la Bucureşti în mai 1996, în plină
pregătire a alegerilor municipale, şi am văzut, încă o dată, cît de stîngace erau campaniile unor candidaţi la Primăria Bucureştiului, stupefacţia mea s-a transformat în... jale. Era evident c
