Cînd scria Mircea Vasilescu "3,14"-le lui de săptămîna trecută - ăla cu CNA-ul & blurul -, da' exact în acelaşi timp, mă gîndeam şi eu să scriu o "Enervare" (aceasta), că tot nu mai scrisesem de mult şi vorb-aia: Nulla dies sine enervare (nu ştiu cum se spune "enervare" pe latineşte, mă bazez pe cititorii pedanţi să mă taxeze). Iar ea să se cheme "O lume blurată" (vezi mai sus). Eu vroiam de fapt să pornesc de la un articol de-al lui Tom Wilson din ultimul Elle, mă gîndisem iniţial să-l trec la rubrica de "cool"-uri (De ce e cool... TW), da' p-ormă mi-am zis că Tom Wilson e mult prea cool oricum, iar chestia din Elle e mult prea tare în sine, n-are rost să focusez numai pe Tom. Iată ce zice el acolo: "Aş vrea să văd cît mai multe forme academice, inteligente, elevate de a înjura. Publicaţiile britanice, cum ar fi The Guardian, nu întîlnesc nici o piedică în tipărirea obscenităţilor şi cîţiva dintre ziariştii mei preferaţi au gura teribil de spurcată. Trebuie să ne recucerim înjurăturile de la taximetrişti, fotbalişti şi Gigi Becali (subl.m.). Poate că eu ar trebui să iniţiez această campanie". (Tom, dacă vorbeşti serios, contează pe mine!) Deci, ce avem aici? Un redactor-şef al unei publicaţii, nu-i aşa, "de ţinută", "elevată", "elitistă" chiar (Dilema veche, chiar ea, însăşi), în plus un "academic" (cum zic anglo-saxonii), adică un universitar (cum zicem noi), om care a citit & scris cărţi etc. şi un jurnalist britanic (britanic cum ai zice "British Museum", "BBC", "Royal Shakespeare Company"), el însuşi om cu şcoală, universitate, doctorate etc., care susţin, unul - că a blura (cu nevoie de la CNA) este o stupiditate, celălalt - că a înjura e un sport care ar trebui încurajat. Vă şochează? Staţi, că asta nu e tot. În acelaşi număr din Dilema veche, la rubrica lui, Lucian Mîndruţă (un om care are, cum zic franţujii, "limba bine atîrnată" - chestie care, oare