Aproape că ajunsesem să cred că nu voi descoperi niciodată ce e cu tineretul ăsta, cînd m-am gîndit să îl caut acolo unde îi şade lui bine: pe chat. Sătulă de atîtea date "obiective" despre tineretul din România, m-am gîndit să văd ce gîndesc cu adevărat doi tineri români, unul care stă în România şi unul care e, în prezent, în SUA: me: vreau să te întreb ceva / prin ce te simţi tu "tînăr"? / prin ce te simţi solidar cu colegii de generaţie? aaa: mă simt tînăr prin aspiraţii / îmi doresc să fac multe / mă simt tînăr prin activitate / mă implic în multe / mă simt tînăr prin ideile mele / prefer riscul conservatorismului / mă simt solidar cu colegii de generaţie, prin problemele comune pe care le împart cu ei, dar şi cu stilul de viaţă comun. me: care sînt valorile pe care le împărtăşeşti cu ei? aaa: prietenie, dragoste, curaj / aaa: sînt idealist în valori, şi pragmatic în comportament. me: ce înseamnă curaj în ziua de azi? despre dragoste şi prietenie nici nu am curaj să întreb... (din nou curaj!) aaa: să îţi asumi acţiuni / să te implici. Spre seară însă, am cerut părerea unui prieten din America. Român de origine, care călătoreşte mult... me: prin ce te simţi tînăr, dacă te simţi? bbb: ah, da, mă simt tînăr, pentru că vreau să fac o grămadă de lucruri, sînt oricînd gata de schimbare (dacă n-aş fi căsătorit cu tot ce implică m-aş muta

bucuros în Australia sau Noua Zeelandă), mă simt în putere, sînt plin de energie, sînt optimist şi vreau să spun atît de multe lucruri, încît nu am timp să îmbătrînesc. me: să înţeleg că, după definiţia asta, o persoană la fel de tînără ca tine la ani poate să fie mai puţin sau deloc tînără? bbb: da, sigur, cred că chestia asta cu tînăr sau bătrîn e foarte relativă / asta merge însă mult mai bine în America decît în Europa / în Europa ai nişte vîrste la care se presupune că faci anumite lucruri / în America poţi să fii stu