În ultimii cincisprezece ani au apărut numeroase rebuturi editoriale, unele din ele produse de diverşi analfabeţi sau quasi-alfabetizaţi în textologie, care, cu concursul câtorva neguţători de tipărituri, batjocoresc, în tandem, textele clasice ale literaturii române. Unul din aceste rebuturi este cartea cu titlul Doamna Chiajna de Al. I. Odobescu, apărută în editura bucureşteană "Lucman", într-o părere de colecţie "Lucman pentru copii", avându-l ca "editor" pe Lucian Borleanu, ca "redactor" pe Gheorghe Zarafu, ca autor al copertei - remarcabilă - pe Valentin Tănase şi ca "tehnoredactor" pe Florenţa Savu. Aceste prenume, nume şi calităţi profesionale concurente la publicaţie, figurează pe contrapagina titlului fals, unde se mai citesc precizările "Copyright Š Editura Lucman şi "Toate drepturile pentru ediţia de faţă sunt rezervate Editurii Lucman. Reproducerea parţială sau integrală a textului fără acordul editurii este interzisă şi va fi pedepsită conform legilor în vigoare." Am citat toate aceste detalii mai mult sau mai puţin tehnice pentru că ele vor avea şartul lor - cu haz sau făr' de - când va veni vorba despre unele aspecte conjuncte.

Plagiindu-l pe unul din vechii mei prieteni mâzgălitori de hârtie, aş spune că fac ce fac şi tot la Odobescu mă-ntorc. Cititorilor acestei pagini 12 - presupunând că există şi asemenea cititori - s-ar putea să li se pară ciudată revenirea mea frecventă la textele odobesciene. Mă simt deci obligat să o justific. Este o revenire firească, explicabilă printr-o simpatie acumulată de-a lungul anilor, în numeroasele mele întâlniri, unele mai îndelungate, mai intime, cu paginile şi cuvintele din scrisele lui, analizate şi comparate înde ele sau şi cu ale unor vecini de generaţie, cu meticulozitatea specifică meseriaşilor textologiei şi uneori impusă de rigorile editării unui text sau altul într-o formă cât mai corectă