Prima senzatie pe care o are cetateanul cand vede spectacolul arestarilor si eliberarilor este aceea de lehamite. Nu intelege ce se petrece, cine mai aplica legea si cine o incalca. S-a ajuns intr-un moment extrem de critic in privinta credibilitatii actului de justitie. Procurorii spun una, judecatorii altceva, din acest joc iesind victoriosi purtatorii de catuse.
Persoanele retinute par si ele surprinse de solutiile date de cei care ancheteaza si judeca. Din acuzati au devenit acuzatori, in unele cazuri mergandu-se pana la amenintari cu tribunalele internationale. Toata lumea a batut din palme cand unii afaceristi acuzati de comiterea unor grave infractiuni cu caracter penal au fost chemati la Parchet.
S-a facut imediat legatura cu promisiunea presedintelui Traian Basescu, care a declarat razboi impotriva coruptiei si marilor corupti inainte de a se instala la Cotroceni. Retinerea lui Iacobov, Gaurean, Iskandarani si Patriciu era un semnal clar ca lupta cu crima organizata nu este o gluma. Sunt personaje grele, despre care s-a tot vorbit in anii din urma.
Multora nu le venea sa creada ca unora ca Iacobov sau Patriciu li s-au pus catuse la maini. Ca Justitia incepe sa lucreze indiferent de pozitia avuta in societate de cei anchetati si de relatiile acestora cu lideri politici de prima mana.
Sperantele s-au naruit o data cu punerea in miscare a unor interese politice incredibile sub aspectul consecintelor economice si sociale. Parerea generala este ca Justitia, ca institutie de baza intr-un stat democratic, sufera de o boala incurabila daca a ajuns sa se joace de-a arestarile si de-a eliberarile.
Instantele de judecata au devenit subiect de batjocura, intre procurorii care au instrumentat dosarele cu probe si judecatori fiind o ruptura totala. Un asemenea spectacol trist nu face decat sa incurajeze escaladar
