Tema dezbaterii este asociată unei întreagi familii de întrebări. Prima ar fi: care este politica de care avem nevoie în domeniu, ce strategie trebuie proiectată? A doua categorie de întrebări vizează problemele la care trebuie să răspundem şi la ce probleme poate să răspundă o strategie. În acest context aş vrea să mă refer la un al treilea set de întrebări: care sînt cerinţele fundamentale pe care politicile trebuie să le ia în seamă. Nu cred că trebuie să discutăm despre stabilizare sau stabilitate a tinerilor, ci mai degrabă despre optimizarea circulaţiei migratorii în străinătate în cazul tinerilor cu studii superioare ("şcoliţi"). În clipa de faţă, marele trend este migraţia pendulatorie, temporară, în străinătate. Sînt foarte puţini cei care se duc, îşi fac paşaport, pleacă şi nu mai vin. Fondul problemei este cum se converteşte omul care spune că pleacă pentru o lună sau un an la lucru în străinătate, dar apoi se răzgîndeşte şi rămîne acolo. Ce se întîmplă cu el? Rămîn în străinătate cei care reuşesc şi se întorc numai cei care nu se pot adapta la viaţa de imigrant? Sîntem încă departe de avea o imagine clară asupra acestor aspecte. Este probabil că în ecuaţia complicată a deciziei de a rămîne în străinătate contează nu numai şansele profesionale, ci şi dinamica mediului economic, social şi instituţional din ţară, alături de "vocile" familiei sau ale valorilor proprii. Ce poate face o strategie politică în domeniul migraţiei? Şi poate exista ea separat de problema dezvoltării? Dacă prin dezvoltare nu se înţelege, pur şi simplu, creştere economică, ci sporire a oportunităţilor de satisfacere a nevoilor socio-umane, atunci este evident că politicile de migraţie trebuie să fie parte a politicilor de dezvoltare cu impact asupra unor domenii precum educaţia, mediul de afaceri, disparităţile regionale, administraţia publică, locuirea. Este puţin probabil, sp