interviu cu prof. dr. Mircea MICLEA, ministrul Educatiei si Cercetarii Imaginea publică a profesorului nu este prea bună: în ziare şi la televiziuni, profesorii apar doar în situaţii care ies din normă (vreun scandal sexual într-un liceu, un profesor care a bătut un elev etc.), iar un sondaj recent arăta că, pentru tineri, profesorii lor nu mai sînt modele de viaţă. Cum se explică acest deficit de imagine? Meseria de profesor nu este una foarte spectaculoasă, despre care să scrii prea multe lucruri. Cred că imaginea şi statutul social al profesorului se află într-o anumită scădere faţă de perioadele anterioare, din mai multe motive. În imaginile publice mereu s-au accentuat diferenţele de salariu dintre profesori şi celelalte categorii sociale, deşi acum salariile se află la nivelul mediei pe economie, chiar puţin peste, aşa cum se întîmplă şi în alte ţări (chiar dacă, evident, în cifre absolute, în alte ţări salariile sînt mai mari). Pe de altă parte, comunităţile au început să fie mai puţin interesate de şcoală; în perioada interbelică, de pildă, comunităţile considerau că şcoala este a lor şi erau mult mai ataşate de ea, probabil şi pentru că din şcoală veneau principalele informaţii noi care arătau drumul spre modernizare. În momentul de faţă, comunitatea nu mai consideră şcoala ca o parte atît de importantă a ei, şi atunci şi prestigiul profesorului în comunitate a scăzut. Aşa încît începem să descentralizăm sistemul şcolar, să redăm şcolile comunităţilor, chiar dacă acestea continuă să considere că şcolile sînt ale statului, adică ale unei comunităţi abstracte şi impersonale. Cele mai multe comunităţi din România sînt cele din mediul rural şi acolo există cele mai serioase probleme financiare, sociale şi administrative. Sînt acele comunităţi capabile să preia toate problemele şcolilor, astfel încît statul să-şi ia mîna de pe ele? Nu cred că statul trebui