Florin Matrescu a plecat in anul 1980 dintr-o Romanie "sufocata de comunism", cum a numit-o domnia sa, in care lipsa celui mai elementar respect fata de cetatean era mai mult decat evidenta, iar delatiunea devenise un narav pentru unul din cinci romani.
O Romanie lipsita de orizont, in care cei care ar fi dorit sa se afirme fara a face concesii politicului simteau cum se scufunda iremediabil in anonimat.
De la stanga, usor spre dreapta
Medic de cativa ani la Spitalul Municipal din Bucuresti, Florin Matrescu s-a gasit la un moment dat - la mijlocul anului 1980 - intr-o situatie fara iesire. "L-am contrazis deseori public, pe probleme de diagnostic, pe seful institutiei, a relatat Florin Matrescu, ori asta nu se iarta.
N-am stiut ce influenta si putere mai are inca. Acesta - Fica, pe numele sau, printre altele socrul unuia dintre liderii PDSR, Sorin Oprescu - fusese medic la unul dintre lagarele de munca pe timpul cand Alexandru Draghici era ministru de Interne si, in acelasi timp, un apropiat al ministrului.
Chiar si dupa ce Draghici a fost mazilit, Fica si altii ca el si-au pastrat influenta. Era o lupta inegala si impreuna cu sotia am ales sa plec din tara". Dupa cativa ani ca azilant in Germania, Matrescu si-a reconstruit cariera de medic.
Cu toate ca avea o specializare de internist, a optat, atat el cat si sotia sa, pentru cariera de medic de familie. |n acelasi timp s-a implicat activ in actiunile diasporei romanesti. "La vremea aceea, credeam ca diaspora este capabila de actiuni concrete in afara discutiilor de cafenea.
Eram romani de diferite orientari politice, a spus Matrescu, cu vederi de staga, de centru, de dreapta, ceea ce este firesc. Credeam si mai cred inca faptul ca interesul national trebuie
