În ultimul an, mi-am petrecut multe zile (şi seri) în jurii, comisii de selecţie etc., menite, toate, să (dis)cearnă, să aleagă, să admită, să încununeze fapte care se întîmplă pe scenă sau în legătură cu scena. Cel mai recent episod de gen s-a consumat, cum se zice, acum două săptămîni, în sala Studio a Teatrului "Nottara", unde a avut loc finala unei competiţii intitulate Festivalul Naţional de Arte pentru Liceeni, secţiunea Teatru şi Dramaturgie. Pînă să fiu invitată în juriu nu ştiam că există un asemenea concurs şi, sinceră să fiu, nici din explicaţiile unuia dintre organizatori - Radu Herjeu, om de televiziune şi dramaturg in spe -, nici din datele furnizate de site-ul evenimentului nu am înţeles foarte limpede cum se desfăşoară fiecare etapă a festivalului, cine de ce se ocupă ş.a.m.d. Dar asta e mai puţin important. Important este că pe "firma" reuniunii figurează sigla unei asociaţii numite Clubul "Nouă ne pasă!". Chiar aşa, cu semnul exclamării. Pe lîngă atîtea societăţi cu răspundere extrem de limitată şi pe lîngă atîtea persoane cărora nu le pasă cu un prea concis punct final, e mai mult decît reconfortant să dai peste nişte oameni care afirmă exclamativ că lor le pasă. La concurs, ajuns, în primăvara aceasta, la a patra ediţie, au participat aproape 70 de trupe de teatru alcătuite din liceeni. După cum făcea socoteala cineva, dacă înmulţeşti această cifră cu o medie de 20, cam cîţi sînt, în genere, componenţii unor astfel de grupuri, rezultă că o mie şi ceva de adolescenţi şi tineri din România vor ajunge, dacă nu altceva, măcar spectatori constanţi şi avizaţi, în timp ce numărul cetăţenilor obtuzi, opaci la cultură şi cu preocupări un pic mai periculoase va scădea corespunzător. Sigur, nu e mult şi nici măcar suficient - dar e ceva. În finala festivalului au rămas trei trupe, cu trei spectacole. Cele trei spectacole s-au desfăşurat unul după altu