Un american, Jay from L. A., se uită lung pe Bulevardul Magheru şi spune că la ei, acolo în America, nu a văzut pe stradă atît de multe maşini cool. Trage pripit concluzia că românii sînt plini de bani, aşa că nu mai au de ce să se plîngă. Încerc să-i explic că la noi maşina a devenit un simbol al prosperităţii, aşa că românul ar fi în stare să-şi vîndă soacra pentru a-şi cumpăra un automobil ultimul răcnet, cu care să se dea mare. Tocmai trece pe lîngă noi o decapotabilă roşie, lucioasă, care arată ca un ou de Paşti, proaspăt vopsit. În urmă cu o jumătate de oră o mai văzusem prin Băneasa, aşa că îmi dau cu părerea că cei trei tineri, dintre care cel imberb de la volan nu pare să aibă mai mult de optsprezece ani şi o zi, chiulesc de la şcoală pentru a-şi fîţîi maşina prin oraş. Din boxe răsună aceeaşi muzică techno care îţi sparge timpanele. Americanul îşi bagă degetele în urechi şi întreabă dacă şi ăsta reprezintă un simbol al prosperităţii. Înclin să cred că da. Dacă ai o maşină "bengoasă", e musai să ai şi cele mai performante boxe şi nu le poţi demonstra calităţile decît cu muzica la maximum. Pe de altă parte, e de bon ton să te cunoască toţi locuitorii tîrgului, iar dacă, din nefericire, nu ţi-au reperat maşina în trafic, le vei atrage sigur atenţia cu muzica. Ca la munte cînd hăuleşti de unul singur prin pădure pentru a te împrieteni cu fiarele sălbatice. Pînă la urmă nu-i decît o problemă de socializare! Niciodată n-am înţeles de ce, la noi, maşinile au cele mai sensibile alarme. De ce încep să piuie, să ţiuie şi să miaune la cea mai mică adiere a vîntului. În timpul unei averse de ploaie, asişti la un adevărat concert oferit de extratereştri. Alarmele au aceeaşi menire, de a atrage atenţia, nu neapărat cea a potenţialului hoţ, cît cea a vecinului, ca dup'aia să ai ce-i reproşa: "Sînt sigur că dumneata mi-ai zgîriat aripa, căci am auzit alarmă, ieri pe