Titlurile cărţilor de poezie ale celor două tinere poete debutante par să spună destul de multe despre versurile lor şi să indice chiar o uşoară opoziţie între cele două poetici. Poemextrauterine e direct, vorbeşte deopotrivă despre scrierea visceralului şi despre visceralul act al scrierii, în timp ce Filme americane ne plasează într-un story cu mai multe episoade şi cu diverse personaje, undeva între viaţă şi ficţiune. Au şi titlurile partea lor de adevăr.

Miruna Vlada (a cărei carte a fost nominalizată la recentele Premii de Debut ale României literare) scrie într-adevăr o poezie nervoasă bine tensionată, o poezie a ostentativului, cum o numeşte prefaţatorul, şi a gesturilor care nu menajează sensibilitatea noastră de burghezi comozi şi blazaţi. Poeta nu mai găseşte rost şi resurse pentru natural, discret, familiar şi intim şi atunci e clar că avem în faţă o dramatizare a biograficului, a exhibării în faţa unui receptor despre ale cărui aşteptări nici nu e nevoie să se ştie prea multe. Primul poem din carte, intitulat XXX, funcţionează ca un opening. Câteva versuri puse cap la cap trasează din prima pagină coordonatele a ceea ce va urma: "mi-e frică de lucrurile fireşti", "obsedaţii sunt cei cu prea puţin sânge", "fata de liceu de astăzi/ e o nimfomană", "aerul umed şi vulgar/ dintre stilou şi pulpele mele", în fine, ni se spune abrupt şi, în acelaşi timp, suntem atenţionaţi că "ceea ce mediocritatea nu va înţelege niciodată/ este că atunci când te afli în faţa/ unui om căruia-i vine să vomite/ ultimul lucru pe care-l poţi face/ este să-i pui mâna la gură/ avertizându-l că va face mizerie."

În această înscenare a confesivului, discursul fragmentar şi disonant e construit atent, are o retorică ce merge la fix, dar, pe de altă parte, uneori e uşor previzibil diluându-şi efectele. Precedenţa poeţilor din propria-i generaţie o scuteşte p