Recunosc c-am fost (si continuu sa fiu, ca rezervist) un militar scolit si convins, chit ca in ultimul timp n-am purtat uniforma. Recunosc ca viata de cazarma nu mi-a displacut, dar in ultimii ani am preferat mai ales societatea civila, locul faptei (si faptului social), nu caldurica si lenea biroului.
Si a venit inevitabilul schimb de macaz, trecerea pe linia moarta. La festivitatea de adio, stafful Jandarmeriei m-a felicitat, m-a laudat, m-a recompensat cu bani, mi-a dat diploma si flori, am facut poze si mi-a acordat, public, doua drepturi pe care le-am considerat minore, dar simbolice, mai ales ca nici cand eram activ nu uzam de ele decat accidental si la ordin : portul uniformei si permisul de acces in curtea cazarmii Baneasa.
Am trecut pe linia moarta si mi-am vazut de ale mele : lectura, plaivazul si catedra. Colegii si sefii de la fostul loc de munca nu m-au lasat sa lancezesc, asa incat m-am bucurat ca nu le-am devenit indezirabil.
In gluma, la o "convocare" la I.G.J. intreb unde-i permisul meu de acces, anuntat public si aflu stupefiat ca actualul cadrist, chestorul Pandelea Pelmus, fost sef al U.T.C.-ului pe M.I. si secretar general al M.A.I., fostul comandant al plutonului traseu ce-l pazea pe Tovarasul Impuscat, au anulat ordinul comandantului Jandarmeriei Romane. Am ras, fiindca si cand am primit acel drept am ras, stiind fiind ca si ca ofiter activ eram mai mult absent din cazarma, dar am facut sapaturi. Aflu (dintr-o adresa 95199/26.01.2005. Ziua celui Ciuruit) ca la adresa 94614/2004, prin adresa 109143, 109098 (adica adresele!) din 07.01.2005 Directia Management Resurse Umane a M.A.I. "nu a aprobat eliberarea unui permis de acces pentru domnul col. (r)....", eu (scris, agramat, ca de obicei).
Intrebari : De ce nu mi s-a adus la cunostinta? De ce nu s-a aprobat? De ce cred(e) cel (cei) ce nu aproba ca e (sunt) activ(i) pe viata? @