1. Dragi cititori, întrucît nu am reuşit să fac atractivă ideea de prezentare a vedetelor noastre politice, îmi dau demisia de onoare din rubrica "Cine sînt eu?" şi mă angajez la rubrica asta de Auto-jurnal. Veţi urmări astfel viaţa mea ca şofer, sau, mă rog, a dumneavoastră în ipostaza asta rutieră. Habar n-am, nu-mi doresc decît să nu omor pe careva. Că doar aşa m-a şi îndemnat instructorul meu după ce am luat examenul: "Bravo, bă, am scos încă un criminal pe şoselele patriei".
2. Miercurea asta, mă deplasez regulamentar, cred eu, pe şoseaua Bucureşti-Olteniţa. Sînt belit cu claxon de o Dacie break prăbuşită, cu număr de Călăraşi. Dau drumul la Dan Spătaru: "Drumurile noastre toate!". Mă umplu de nostalgie şi trec cu 80 pe oră de o baltă, Pîrlita. Sînt mereu atenţionat în Frumuşani că am pierdut ceva... cică oprirea la o benzinărie, la un motel. Caut nişte coreeni într-un sat de ţigani. Speranţe maxime pentru un reportaj de atmosferă în Budeşti de Călăraşi, la vreo treizeci de kilometri de Olteniţa. Mă plictisesc şi mă pun pe telefoane. Sun şi mă conversez.
Caut în stînga şi în dreapta, cu privirea. Coreeni, ioc. Opresc la o crîşmă. Nu-s coreeni la noi, turci, arabi, dacă vreţi. Dar încercaţi la Pîrlita, e o fermă de porci acolo, or fi ăia coreeni. Dar eu nu cred în beţivi şi mă întorc în Budeşti. Drum desfundat, dar descopăr că a fost proclamat oraş. Opresc la un butic. Acelaşi răspuns ca al beţivilor. Mă întorc şi trec iar pe la crîşmă de data asta accelerînd ca şi cum nu le-aş da dreptate beţivilor. Cîini se joacă şi aleargă şi se hîrjonesc în stradă. Parcă mă lasă să trec, parcă mi-a intrat unul sub roata din dreapta. Nu opresc. Merg vreun kilometru că nu înţeleg ce mi se întîmplă. Parcă aş avea un cadavru la motor şi horcăie maşina. Cobor. Aripa din stînga răvăşită. Cîinele e prezent numai prin fire de păr. Aşez aripa cu mîna şi mă întorc să
