Prim-ministrul britanic Tony Blair a promis că întîlnirea G-8 de la Gleneagles, Scoţia (6-8 iulie), pe care o va prezida, va pune accent pe două dintre cele mai importante şi de durată probleme globale: sărăcia din lumea a treia şi încălzirea globală. De multă vreme, aceste două probleme au părut a fi în contradicţie. Ţările în curs de dezvoltare nu vor să-şi sacrifice creşterea economică pentru binele public global, ceea ce este de înţeles în condiţiile în care SUA, cel mai bogat stat al lumii, nu par dornice să-şi sacrifice măcar puţin din stilul de viaţă luxos. Un grup de ţări în curs de dezvoltare, condus de Papua Noua Guinee şi Costa Rica, a format o Coaliţie a Pădurilor Tropicale care a venit cu o propunere inovativă: nu doar că se oferă să reducă emisia gazelor de seră, dar vor să demonstreze că pot face asta astfel încît să nu dăuneze propriei lor dezvoltări. Ţările în curs de dezvoltare furnizează de multă vreme un bun public global: menţinerea unui mediu sănătos. Pădurile lor tropicale constituie vaste depozite de biodiversitate şi reduc nivelul dioxidului de carbon din atmosferă. La mjlocul anilor '90 am lucrat în Grupul Internaţional pentru Schimbarea Climei, mă ocupam de evaluarea dovezilor ştiinţifice referitoare la magnitudinea creşterii gazelor de seră şi consecinţele sale economice şi sociale. La momentul respectiv, existau dovezi copleşitoare că avem o problemă serioasă, care trebuie abordată. Şi datele culese de atunci pînă astăzi - cum ar fi, de exemplu, topirea calotei polare - au întărit această concluzie. Aproape un sfert din emisiile de gaze de seră provin din schimbarea modului de utilizare a solului, în principal defrişări, o cifră comparabilă cu emisiile provenite din arderea combustibililor fosili în SUA (cel mai mare contributor individual la emisiile de gaze de seră). Prin menţinerea pădurilor tropicale, aceste ţări fac un servici