Pînă în 26 iunie încă mai puteţi vedea, în galeriile Palatului Brâncovenesc din Mogoşoaia, pictografiile lui Sorin Ilfoveanu şi sculpturile lui Adrian Ilfoveanu, într-o inedită expoziţie "de familie".
De ce ar lua un bucureştean microbuzul pînă afară din oraş pentru a vedea o expoziţie de artă contemporană? Răspunsul mi se pare evident - fără nici o legătură cu vreo marcă de cosmetice: pentru că merită. Mai întîi că "afară din Bucureşti" înseamnă la Mogoşoaia, în Palatele Brâncoveneşti, apoi că numele celor care expun este Ilfoveanu. Sigur, aceste două precizări nu dizolvă instantaneu aşa, şi?-ul de pe buzele unui interlocutor imaginar, mai ales dacă referinţele pe care le conţin nu-i spun nimic. Cînd mi-am pus întrebarea (absolut legitimă) cu care începe textul ăsta, eram deja urcat în microbuzul de Mogoşoaia. Îl iei de la Gara de Nord şi în douăzeci de minute eşti acolo. Traversezi parcul imens şi răcoros, dar bine îngrijit pentru aparenţa de pustietate pe care o împrăştie. E linişte şi nu se vînd mici, iar portarii citesc cărţi groase care nu seamănă cu Pagini aurii. Aşa, şi? Lucrările celor doi Ilfoveni, Sorin şi Adrian, tată şi fiu, colonizează aproape tot spaţiul dintre zidurile cetăţii. O vreme m-am holbat de unul singur la lucrări, după care l-am întîlnit chiar pe Adrian. Stătea în cuhnie. Ce-i aia cuhnie?, îl întreb. "Bucătăria palatului. Aici îi pregătea chef-ul francez mîncarea Marthei Bibescu." Acum spaţiul se comprimă sub una din păsările lui Adrian, căreia îi zice Spirit . Are peste 5 metri în înălţime şi e suspendată între o peliculă întunecată de apă, care o reflectă, şi lumina venită de sus, solară. Ţi-ar fi şi frică dacă n-ar începe explicaţiile metafizice - e vorba de transpunerea metaforică a sufletului uman
într-un corp de pasăre; desigur, un suflet curăţat de materie, de murdăria trupului. I-am zis că nu sînt de acord. Cu celela
