„Avem presa!" mi-a venit sa strig, ieri, cu bucuria cu care la Vatican se striga „Avem Papa!" Dupa ce dl.
Basescu si haidamacii sai mass-media ne vor fi redus la tacere pe noi, alde guru, ziaristi batrani si incapatanati, o sa aiba cine sa nu lase adevarul sa doarma ca porcul pe-o parte prin tara asta.
Mi-era teama ca la conferinta de presa a lui Ion, Ohanesian si Miscoci o sa asistam la o rememorare lacrimala a momentelor captivitatii, la intrebari de genul „Ce-ati simtit pe sira spinarii cand...?", la ungerea reciproca cu patetisme si multumiri.
Mi-era teama ca tinerii gazetari vor alege solutia comoda a eroizarii celor trei, in speranta ca ceva din notorietatea portretelor atarnate in centrul Parisului se va rasfrange si asupra lor, in calitate de colegi ai eroilor din Irak. M-am temut degeaba.
Tinerii gazetari au fost, cu exceptii neglijabile, precisi, scormonitori, necrutatori cu buna intentie.
„Jana" Ion a venit ca sa fie tratata ca o victima, dar, spre surprinderea ei, a fost tratata ca o ziarista si n-a facut fata: „Nici nu credeam c-o sa ne puneti astfel de intrebari, pentru noi important era ca am scapat cu viata...".
Fracturile logice, spatiile obscure din raspunsurile ei te pun pe ganduri: „Presedintele Basescu ne-a salvat. El a luat deciziile cruciale. Fara el am fi fost morti", a zis d-soara Ion.
Replica a venit rapid din sala: „De unde stii ca Traian Basescu a luat aceste decizii?" Intr-adevar, e destul de greu de imaginat ca celula de criza de la Cotroceni s-a consultat cu rapita Marie Jeanne in cele 54 de zile, ca sa stie ea cine si ce decizii a luat.
Iar „in locul sigur" in care au fost dusi la revenirea in tara, e de presupus ca Traian Basescu a aliniat ministrii si generalii ca sa-i dea raportul „Janei" despre cine si cum a luat decizii in criza ostaticilo
