Phoenix incanta. Phoenix contrariaza. Phoenix naste discutii. Dispare perioade lungi si apoi revine in tromba. Este cazul anului de gratie 2005, cand, pornind de la ideea unei maini intinse pentru sinistratii din Banat, romano-germanul Nicu Covaci si aliatii sai au inceput un turneu prin Romania.

Deloc incantat de apatia autoritatilor si a firmelor romanesti, liderul gruparii nu s-a lasat si a decis continuarea periplului.

Fara componenta sociala atat de generoasa, dar cu respect fata de admiratori. La Casa de Cultura a Studentilor din Cluj, veteranii rockului au descins cu piese mai putin cunoscute si au continuat cu baladele de pe primele albume.

O "incalzire" de jumatate de concert, dupa care Nicu si-a pus pe umar chitara-i cu cartusiera si a dat drumul pieselor care au fixat trupa in memoria romanilor.

De diferite generatii, pentru ca, intr-o sala devenita neincapatoare fata de afluxul necontenit de spectatori, existau atat pletosi "cu pantaloni stramti si soiosi", fani ajunsi intre timp directori de firma sau oameni de varsta senectutii, amintindu-si de acesti tineri neintelesi de odinioara.

Nebunia colectiva a inceput atunci cand "neamtul" Mani Neumann si-a rupt coardele arcusului pe "Balada" lui Ciprian Porumbescu si a continuat cu un dublu solo Covaci (in stil clasic) si Cristi Cram (rapid si agresiv), noua achizitie Phoenix, dar mai ales "Hora Staccato", cand jumatate din fanii din sala si-au smuls tricourile si au arborat un imens steag cu numele formatiei.

O sala intreaga a cantat pe clasicele "Mugur de fluier", "Mica tiganiada", "Strunga", dar si pe recentele "In umbra marelui urs" sau "Baba Novac", piesa-titlu de pe noul album promovat, in aceasta luna, in Canada si Statele Unite.

Finalul apoteot