Politica este arta de a obtine voturi de la saraci si fonduri electorale de la bogati, promitandu-le unora protectia fata de ceilalti.
Au aparut obligatiunile de stat cu scadenta peste o jumatate de secol. Din pacate pentru finante, orice prognoza pe termen atat de lung este de domeniul SF. 50 de ani reprezinta un orizont absolut impredictibil.
Se va epuiza rezerva mondiala de titei? China va inlocui SUA in rolul de prima superputere a lumii? Si daca un tsunami din Atlantic va rade Wall Street de pe fata pamantului si va distruge astfel principalul centru nervos al finantelor mondiale? Cine stie?
Asadar, cum poti sa-ti lasi banii pe mana cuiva o jumatate de secol in schimbul unui petic de hartie? Sistemele politice pot intra in colaps. Aurul poate sa redevina etalon monetar. Euro poate sa fie adoptat de 25 de tari peste 10 ani, de 35 in 20, dar sa se dovedeasca un fiasco peste o jumatate de veac.
Si, nu in ultimul rand, in prima parte a secolului al XX-lea au fost doua razboaie mondiale, intre ele o criza, iar o treime din statele lumii au devenit comuniste – cine garanteaza ca istoria nu se repeta?
Iata insa ca in vremurile noastre nimic nu e imposibil. Dupa ce Trezoreria Frantei a lansat in februarie obligatiunile cu scadenta la 50 de ani, in urma cu o saptamana a venit randul Marii Britanii sa emita astfel de bonduri. Se pregatesc Germania si Italia, dupa ce in martie finantistii romani trimisesera Telecomul din Peninsula sa ia pulsul pietei.
Si, fireste, principala motivatie pe care s-a batut moneda (cu scadenta la cinci decenii!) este speranta de viata in crestere. Francezii, de pilda, traiesc cu 6-7 ani mai mult decat in urma cu trei decenii. Totusi, trecand de la scenariile catastrofice la contraargumente serioase, se observa ca 50 de ani constituie un rastimp mai intins decat oricare peri
