Strada Maria Rosetti (fostă Sf. Spiridon) nr 1. În casa-vagon fin de sičcle, cu ferestre înalte la stradă, a locuit, în 1900, al nostru Caragiale. Din sursă bucureşteană fiabilă am avut privilegiul să aflu de ce s-a mutat Nenea Iancu de aici, după foarte scurt timp: clădirea fiind compusă din două corpuri gemene (simetrice, deci), îi ceruse proprietarului să treacă din corpul drept în cel din stînga - unde lumina cădea mai plăcut - şi, fiindcă acest lucru nu a fost posibil, a plecat... peste drum, pe strada Rotarilor de atunci, Caragiale azi, unde a locuit pînă în 1902, la parterul cu marchiză de la numărul 23. Treceţi, vă rog, pe sub teii împovăraţi ai acestei pitoreşti străduţe şi închipuiţi-vi-l pe Nenea Iancu salutîndu-şi cu eleganţă vecinii din frumoasele curţi apropiate, plimbîndu-se agale în Grădina Icoanei sau îndreptîndu-se spre "Capşa". Fără să omiteţi că, în acest cadru, maestrul aducea probabil ultimele retuşuri pe şpaltul nepreţuitelor Momente, apărute în 1901... Poetizaţi un pic, trecînd prin faţa locuinţei din Maria Rosetti, imaginîndu-l cum urcă cele cîteva trepte către veranda intrării sau cum deschide, într-o dimineaţă de vară, fereastra. Ba chiar închipuiţi-vi-l în conversaţie cu actualii locatari - nişte bătrînei livizi, storşi de greutăţile tranziţiei. Chiar şi preţ de o... reverie, merită efortul de a scutura mental (şi sentimental) balastul de prost-gust instalat, între timp, în zonă: supermarketul turcesc OK, agresivele firme de neon la intrarea în parcuri, mulţimea nesănătoasă de localuri în (loc de)... locuinţe. Ca să nu vorbim de proliferarea gheretelor cu agenţi de pază care taie frunze la cîini sau de limuzinele afişate ostentativ la tot colţul. Gîndiţi-vă mai bine că, la doi paşi, împlineşte atîtea sute de ani Biserica Icoanei, şi, la alţi doi paşi, renaşte Schitul Darvari, cu toaca lui care încă trezeşte din somn, creînd iluzia c