La ochiul stang are minus 19, la cel drept minus 28. George Popa priveste lumea in ceata. O deseneaza, insa, in culori. Sub mina creionului a luat nastere propriul univers, care il accepta asa cum este. de CARMEN PREOTESOIU VIATA MEA E UN ROMAN BUCURIE. O prietena de suflet i-a facut un site: www.george.bizhosting.com. E, deocamdata, singura lui expozitie. Si singurul colt de lume in care asteapta prieteni... Traieste in intuneric de cand era copil. De departe, persoanele ii apar niste siluete. Ca sa le recunoasca, le asculta vocea. Obiectele, niste pete. Din cauza bolii, miopie cu astigmatism, George Popa s-a simtit de multe ori respins. Si-a creat insa propria sa lume schitata pe hartie, acolo unde, sub mina creionului, iau nastere oameni, plante, un intreg univers, care il accepta asa cum este.
Isi ascunde privirea in podea. In permanenta isi framanta mainile. Ii vine greu sa vorbeasca despre boala sa. Toata durerea si-o strange in lucrarile sale. A desenat pana acum si casa in care ar vrea sa locuiasca, si orasul, livezi, flori, turnuri ale caror varfuri ajung pana la cer. Nimic trist, pentru ca spune el, "de lucrarile mele vreau sa se bucure toti".
Se numeste George Popa. Are 21 de ani, iar cea mai mare pasiune a sa este pictura. I-ar placea sa aiba o expozitie, sa poata picta si desena mult mai mult. Oboseste insa, foarte repede. Din cauza ochilor. La stangul are minus 19, iar la dreptul nici nu mai stie, ultima oara sa fi tot avut minus 28. Pe toate le spune incet, abia soptit. Apoi, o buna bucata de vreme tace si-si acopera ochii cu palmele. Intervine mama sa, care cu vocea sugrumata de lacrimi incepe povestea trista a fiului: "Mi-am dat seama ca ceva e in neregula, atunci cand vroia sa se joace. Cauta jucariile pipaind covorul, pana dadea de ele. Minute in sir se uita fix la cate o jucarie, intorcand-o pe toate partile. Apoi, o apropia f