C a orice contribuabil onest, m-am înfăţişat la Administraţia fînanciară a sectorului pe raza căruia domici-liez în urma primirii depeşei cu nr. de înregistrare 4080031267089 în care şefa de departament Imbrişca Vasilica împreună cu inspectorul de serviciu Cotigă V. mă invitau pentru a-mi clarifica situaţia fiscală. Nu ştiu cum se simt alţii, dar într-o circă fianciară eu mă simt ca Ilie Moromete în mijlocul unei manifestaţii gay. Mă pierd complet printre oamenii aceia agitaţi, care se înghesuie sub tabelele pline de cifrăraie, lipite pe pereţi, printre badigarzii care fac ordine la cozi şi puzderia de doamne a căror amabilitate îmi dă frisoane. La coadă diverşi necunoscuţi şi necunoscute se înghesuie în mine întrebîndu-mă tot felul de lucruri. Ridic din umeri şi-mi ţuguiez buzele, a habar n-am. În sfîrşit, intru. Cotiga V. se dovedeşte a fi o domnişoară, la treizeci şi ceva de ani, cu un pulover portocaliu cu paiete. Mă măsoară scurt din priviri şi-mi spune pe un ton iritat, în timp ce eu îi întind depeşa care făcuse posibilă întîlnirea noastră: "Te rog să arunci guma aia din gură şi să
nu-mi mesteci mie-n creieri! Şi nu mai sta-n picioare că parcă-mi stai în cap!". Mă execut şi ea începe să frunzărească agitată într-un vraf de hîrtii. "Mda, nu găsesc dosarul. E numărul 87.43.15 din paişpe a treia. Mergi la arhivă, la camera 11 şi după ce ţi-l dă vii cu el la mine." La camera 11, paradoxal, nimeni la coadă. Ciocăn, însă n-apuc să intru pentru că dinuntru mi se strigă: "Aşteptaţi la uşă!". După un sfert de oră, în care nu mă bagă nimeni în seamă, scot din rucsac Abecedarul umorului al lui Hasek. Acolo, la
p. 114, "bătrînul Şima, uşierul întreprinderii bancare Prochazca & Co, îşi luă inima în dinţi şi ciocăni sfielnic la uşa financiarului Prochazca pentru a-i cere să-i mărească simbria cu 20 de coroane." Ce credeţi că i-a răspuns financiarul? După ce
