ce-au avut francezii cu Europa şi cu Constituţia ei Degeaba preşedintele Chirac s-a angajat intens în campanie (sau poate tocmai de aceea... ) promiţînd în ultimul minut schimbări importante în politica post referendum, degeaba cele mai multe cotidiane franceze s-au angajat deschis în favoarea DA-ului, degeaba şefi de guverne din Europa - în primul rînd Gerhard Schroeder şi Jose Luis Zapatero au venit la mitinguri electorale în Franţa ca să sprijine DA-ul: francezii au spus NU. 55% din cei care au venit la urne au votat contra proiectului propus. Semnificaţia votului e cu atît mai importantă, cu cît 70% din cei înscrişi pe liste s-au dus la vot, cu 10% mai mult decît la un scrutin obişnuit. Cum de s-a întîmplat acest lucru? Cum de alegătorii din Franţa, unul din cele două "motoare ale Europei", au respins un document care, cel puţin pe hîrtie, trebuia să facă să avanseze construcţia europeană? Explicaţia este dublă: pe de-o parte, alegătorii francezi au crezut că pot sancţiona Puterea, pe de alta, sperau ca votul negativ să schimbe felul în care se construieşte Europa, o Europă în care cetăţenii nu se regăsesc.

Sancţionarea puterii, în primul rînd Francezii sînt nemulţumiţi şi s-au simţit "traşi pe sfoară" de clasa politică şi, în primul rînd, de preşedintele Jacques Chirac. Reales în 2002 cu o majoritate zdrobitoare, cînd l-a înfruntat în al doilea tur de scrutin pe liderul de extremă dreapta Jean Marie Le Pen, Chirac le-a promis francezilor că viaţa de zi cu zi va deveni mai bună. La trei ani de la aceste alegeri, cota de popularitate a Guvernului lui Jean Pierre Raffarin este extrem de scăzută, iar nemulţumirea socială a atins un prag maxim: şomajul nu scade sub 10%, francezii sînt nemulţumiţi de creşterea preţurilor, pe care o pun pe seama introducerii euro, şi reproşează autorităţilor că n-au făcut nimic pentru a preveni acest lucru, Guvernul pare în