Expira cele doua saptamani la capatul carora Traian Basescu, in calitate de sef oficial al celulei de criza - pentru ca a existat si un sef neoficial - s-a angajat ca va face lumina in afacerea ostaticilor. Dincolo de acele informatii care, tot el a spus, raman secrete 50 de ani. Intre timp, criza ostaticilor se transforma intr-o criza de incredere.

Pentru ca primele destainuiri ale celor trei jurnalisti, toata lumea este de acord, au creat mai multe semne de intrebare si, in prea mica masura, au limpezit necunoscutele care framanta opinia publica. De altfel, dupa spectacolul conferintei de presa de miercuri, credibilitatea jurnalistilor risca sa se prabuseasca.

Daca nu cumva fulgerele opiniei publice, transmise prin presa, se vor transfera de la fostii ostatici spre celula de criza. Pentru ca sunt enigme ce nu constituie secret de stat, pe care nu le-au putut lamuri cei trei jurnalisti dar are obligatia sa o faca presedintele.

Ceea ce probabil se va si intampla azi sau maine, seful statului beneficiind si de uriasul avantaj ca asa-zisele dezvaluiri facute pana acum au putut fi utilizate ca un balon de incercare.

Sunt o serie de informatii pe care este absolut de inteles ca Traian Basescu nu le va putea niciodata transmite cetatenilor Romaniei. Ca sa nu mai vorbim de faptul ca probabil sunt detalii pe care, din motive de securitate, nici chiar el - care crede ca le stie pe toate - nu le cunoaste.

Nu vom afla mult timp ori niciodata daca au mai existat si alti ostatici in aceeasi locatie si din ce tari anume sunt acestia. Pentru ca, daca am afla noi, ar afla si organizatia terorista ca stim si viata prizonierilor ar fi pusa in pericol.

Nu vom afla identitatea membrilor celulei FBI din Irak care a fost activata in momentul in care ziaristii romani, impreuna cu un om de afaceri cu pasaport american,