Responsabilul acestui "dosar" îmi sugera, în invitaţia de a scrie despre cartea de consum, să-mi pun întrebarea de ce nu există la noi carte de consum "originală", de ce preluăm, în planurile noastre editoriale, cărţi scrise de alţii, uşor de tradus şi, mai ales, uşor de vîndut. Îmi pun prin urmare această întrebare, însă o pun în legătură cu o pretinsă absenţă a unui consum "original". De fiecare dată însă cînd vine vorba despre "originalitatea" consumului, fie el de carte, de automobile sau de servicii, nu ne putem abţine de la a utiliza, masiv şi critic, ghilimelele. Pentru că trebuie spus de la bun început, într-o formulare pe cît se poate de limpede: dacă există o lege a consumului, această lege priveşte tocmai consumarea oricărei originalităţi. Întrebarea privind cărţile de consum "originale" mi se pare, în cel mai bun caz, lipsită de importanţă, iar în cel mai rău, greşit pusă. Lipsită de importanţă, întrucît nu vom afla nimic semnificativ întrebîndu-ne de ce, şi aici nu facem decît să repetăm modele existente în altă parte. Greşit pusă, pentru că miza unei discuţii despre cartea de consum nu priveşte "originalitatea" sau lipsa ei cînd vine vorba de cărţi, ci consumul însuşi. Iar consumul însuşi este comportamentul, valoarea care digeră astăzi, de maniera cea mai cuprinzătoare şi mai lipsită de rest, toate celelalte comportamente şi valori. Din acest caracter totalizator, non-rezidual, al consumului, nu scapă, nu are cum să scape cartea. Intelectuali fini şi angajaţi, cum ne place să ne considerăm, pe de o parte, ne revoltăm împotriva "degradării" cărţii care devine simplu obiect de consum, pierzîndu-şi prin aceasta valoarea simbolică, informativă, educativă. Pe de altă parte, dacă avem o idee cît de vagă despre ce se întîmplă în editurile româneşti, ca şi în editurile străine, recunoaştem cu jumătate de gură că publicînd cărţi de consum, făcînd un comp