Uniunea Europeană are probleme mai mari decît îşi închipuie. Nu numai economice - "agenda de la Lisabona", care prevedea o anumită creştere economică pentru a apropia Europa de nivelul SUA, scîrţîie rău de tot. Nu numai politice - "deficitul de democraţie", rezultat din faptul că birocraţii de la Bruxelles, care fac politicile europene, nu au o legătură directă cu "demosul" european, e tot mai stînjenitor. Uniunea Europeană are, de fapt, probleme care îi subminează tocmai "spiritul unificator", chiar dacă defilează cu el la toate ocaziile. Una dintre ele este persistenţa diferenţelor dintre "Est" şi "Vest". După un deceniu şi jumătate de la căderea comunismului, cîte o adiere dinspre războiul rece încă se mai simte, iar spiritul de adversitate îşi scoate din cînd în cînd colţii. Bineînţeles, nu în vechile forme agresive - Doamne fereşte, acum sîntem cu toţii democraţi! -, ci în variantă soft şi în doze mici, ca un tratament homeopatic. La o adică, atunci cînd nu se întrevăd soluţii la probleme mai vechi sau mai noi, iar cînd viitorul nu capătă suficiente reprezentări concrete şi clare, vesticii constată că "Estul" continuă să rămînă altceva şi altcumva. Oamenii de afaceri sînt tentaţi să investească în ţările din Europa Centrală şi de Est, unde creşterea economică e mai mare, cheltuielile sînt mai mici, iar aplicarea cotei unice de impozitare aduce profituri substanţiale. Finanţiştii occidentali resimt ideea impozitului unic ca o lovitură sub centură venită din fostele ţări socialiste şi anunţă dramatic "fuga întreprinzătorilor" spre Est, uitînd că startul s-a dat de cîţiva ani buni, între timp destui investitori mutîndu-şi centrul de interes - din aceleaşi motive - în China, în Asia de Sud-Est ori în America Latină. Angajaţii se tem că-şi vor pierde slujbele şi din cauza închiderii fabricilor mutate între timp în "Noua Europă", dar şi din cauza presupusei inv