Din curiozitate, rasfoiti colectia ziarelor centrale din ultima jumatate de an. N-a fost zi fara Tariceanu si/sau Basescu pe prima pagina. Orice stranut prezidential, orice incruntare sau zimbet prim-guvernamental s-au transformat in cap de ziar sau macar in stire de pagina intii. Pe undeva e explicabil si linistitor.
Presa si-a revenit din amorteala anilor lungi in care a stat incremenita facind frumos la vederea premierului-minune Adrian Nastase, asumindu-si, din nou, o parte din misiunile ei naturale. Pe de alta parte insa, inundatiile cu Tariceanu si Basescu inecati in cerneala tipografica ne arata ce democratie subreda avem in Romania.
De la distanta omului obisnuit, Parlamentul se vede in continuare ca o gluma proasta, cu sute de natarai spilcuiti care se prefac ca lucreaza si voteaza, asteptind sa vina joia plecarilor acasa si ziua de salariu.
In aceste conditii, Romania politica inseamna premierul si presedintele. Si-atit. Numai ca, in ceea ce-l priveste pe Calin Popescu-Tariceanu, lucrurile incep sa se schimbe. Declaratia care ma face sa-l etichetez pe premier ca fiind populist si departe de realitate este una recenta, in care a anuntat, cu ton triumfalist, ca „economia romaneasca duduie".
Vai de mama noastra! Ma intreb daca domnul Tariceanu o fi stat o clipa sa cugete inainte de a face o astfel de declaratie.
Daca s-o fi gindit la echilibristica pe care sint nevoiti s-o faca in continuare oamenii de afaceri romani sau straini printre atitea legi proaste, incomplete sau de-a dreptul inexistente, daca vor fi duduit intr-insul si vestile despre jalea care a cuprins sistemul sanitar sau daca i-o fi intrebat si pe batrinii in care duduie de atita amar de vreme speranta unor pensii mai mari cum li se pare
ca se aude economia de piata romaneasca fata in fata cu preturile pietei din Obor. E clar
