Mic, negricios, murdar, acoperit de cîteva zdrenţe, un copil frige un porumb la flacăra unui foc muribund. Vacile pasc în liniştea nopţii, greierii toamnei şi-au început aria, iar cîinii satului se aud din ce în ce mai rar. Întoarce porumbul pe partea cealaltă, cu răbdare, privind cum galbenele grăunţelor se colorează, cum boabele înfloresc sub căldura jarului. Mirosul îi inundă nările şi începe fără să vrea să saliveze. N-a mai mîncat ceva de ieri seară, cînd tatăl vitreg s-a întors iar beat de la cîrciumă, a fărîmat masa, a aruncat în bătătură căldarea cu terci, a luat biciul din cui, i-a rupt hainele de pe el şi "l-a bătut pe pielea goală". Plînsetele celorlalţi fraţi mai mici, strigătele mamei şi urletele cîinilor parcă îl întărîtau mai rău, lovind cu sete şi lăsînd în urmă dîre de sînge şi răni adînci. Norocul lui, ca întotdeauna de altfel, a fost că tămbălăul a trezit vecinii care au intervenit şi l-au scos din mîinile tatălui. Şi-aduce aminte cum cu un an în urmă, mamă-sa, să-l îndepărteze din ochii tatălui, l-a trimis la oraş. Ce viaţă pe el! Calfă într-o prăvălie! Muncă grea, căci stăpînii nu-ţi dau să mănînci doar uitîndu-te ca prostul la stele. Şi acolo era dificil, dar cel puţin se răzbuna furînd din bomboane, înghiţind pe ascuns din dulceţuri şi şerbeturi, bînd laptele de prin oale. Dar aventura s-a sfîrşit într-o zi, cînd stăpînul a început să-l pipăie, să-l atingă prin părţile ruşinoase, să-l sărute cu patimă, să comită şi "alte fapte netrebnice ce nu se puteau spune". S-a plîns celorlalte calfe, apoi stăpînei, dar nimeni nu l-a ascultat. Aşa că, într-o noapte, a fugit şi nemaigăsind drumul către casă a rătăcit pe uliţele oraşului, singur ca un cîine vagabond. Fiecare trecător, fiecare umbră, fiecare cîine, fiecare trăsură îl speriau şi ar fi vrut să se ascundă, şi-ar fi vrut să fie protejat. A realizat însă repede că luminiţa unei uliţe era de